Flori de Regina Nopţii îmi îmbie simţurile în ritmuri de vals. Mă îmbrac în mirosuri calde de nostalgie şi mă gîndesc la pretinsul curs al vieţii mele. Să fie doar un drum predestinat? Să fiu oare doar un pion al vieţii care trebuie să îndeplinească un plan? Mă-ndoiesc. Drumul îl aleg eu. Iau pixul şi trasez linia vieţii prin munţii iubirii, apoi cobor lin prin văile dorului. Nu ocolesc apele lacrimilor pentru că ele îmi vor întări sufletul. Nu las pixul din mîină pînă nu ajung la destinaţie: Infinit! Cît de simplu poate fi... Doar desenez calea destinului pe filele existenţei mele şi o urmez.TRĂIESC! Trăiesc clipa fără vre-un regret că m-am abătut din drumul trasat chiar de mîna mea în filele anterioare ale vieţii mele. Mă rătăcesc pe cărările iluziilor, dezamăgirii, durerii, dar speranţa mă reîntoarce pe calea dreaptă. Şi totuşi. urmez cursul sorţii. Dar soarta mi-o fac eu. Soarta mi-e izul plăcut al florilor de Regina Nopţii şi nu se va pierde decît atunci cînd florile vor cădea în amorţire de dorul clarului de lună. Soarta mi-e parfum de vise şi dorinţe care îmi împroaspătă existenţa umană. Soarta mi-e aroma gîndurilor ce rătăcesc pe aleea viitorului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu