Dacă m-aş pierde printre cuvinte...

E rece şi trist aici, în odaia gîndurilor mele. Mă detaşez de mine însămi, fără să observ, că de fapt, m-am rătăcit într-o mulţime de cuvinte suspendate haotic pe un tavan. Vreau să descifrez această încercare impusă chiar de gîndul meu. Un prim pas deja l-am făcut... Cuvîntul "Familie" m-a ajutat să-mi dau seama că fără ajutorul moral al celor apropiaţi nu voi ajunge niciodată pe piscul muntelui "Eroilor". De asemenea, de la acest cuvînt, care s-a declarat profet în lumea sa, am învăţat să rezist valului de cuvinte numit "Societate".
Un alt flux de cuvinte m-a întîmpinat în pragul şcolii şi mi-au dezvoltat în gînd gradul de rudenie al lor cu cuvîntul "Studiu". Am sesizat că deja e prea mult pentru mine. Cuvintele mă mistuie transformîndu-se rînd pe rînd în rime. Nu ader poeziei, tocmai de aceea le aranjez în ordinea unui eseu.
Cel mai mult mă preocupă cuvîntul "Viitor" care stă pitit într-un colţ al camerei mele imaginare. Pare atît de neliniştit şi nesigur pe sine. I-am promis o schimbare, pe care ştiu că o va dori.
Un ultim cuvînt pe care îl întîlnesc pe autostrada "Cunoaşterii" este "Viaţa". De la ea am învăţat să mă pierd printre cuvinte...

În visul unui înger...

Mă pierd în visul crud al unui înger. Mă contopesc cu el fără să ma schimb în vre-un fel, înercînd să aflu ce gîndeşte, ce idealuri are, pe cine iubeşte. Îmi dau bine seama că totul e doar o iluzie, o închipuite stranie a minţii mele. Ştiu că se joacă cu mine, dar nu mă răzvrătesc ci intru în jocul său. N-am fost şi poate n-am să fiu niciodată un înger - ci mai degrabă mă prefac că sunt o marionetă manipulabilă. Brusc apare un copil de undeva, din acest fals "Nicăieri". Mă reped să-l apăr de acest absurd înfricoşător ce ne învăluie pe ambii ca într-o mantie de mătase a întunericului. Am găsit un copil care avea să-mi aducă fericirea, urma să mă iubească şi să-mi zică: Înger Păzitor! Dar m-am dezis de el, mult prea devreme de-a savura gustul magic al simţului de protejare. Ceva m-a făcut să-l evit, să trec pe lîngă el considerîndu-l ceva nesemnificativ. Acel ceva se mai simte undeva în vre-un colţ al minţii mele, dar mă face, în acelaşi timp, să mă simt vinovată. Nu-mi vine să cred că ceva în aparenţă fără valoare a reuşit cumva să-mi controleze viaţa. Cu toate că nu sunt înger, mă simt înger alungat din rai pentru absenţa sa. Aripile-mi s-au risipit în ceaţa dimineţii. Deschid ochii şi-mi simt bătăile inimii ritmînd cu ticăitul ceasului din camera pustie. Un ceas ce ia chipul veşniciei în visul meu profund...

aime et tu serai aime

Je pense toujours a l'amour, mais qu'est ce qu'il signifie?Un sentiment, un reve, un but? Peut etre...
Pour moi l'amour est un fleur. Chaque petale du sa corolle detient les traits du caractere d'un homme qui aime: tranquillete, bienveillance, respecte... J'ai cru et je crois maintenant que l'amour sauvera tout ce qu'il est beau dans le monde. On ne peut nier que l'amour dirige nos vies parce qu'elle est le maitre de nos ames.
Balzac nous a dit que: "L'amour c'est une fleur de glace qui aparait apres une nuit froide. Un seul souffle et elle disparaitra...Une autre nuit froide apportera une autre fleur de glace, mais jamais le meme." L'auteur va nous mentionner que l'amour est changeant parce que l'homme aime supercialement. Il aime seulement le phisique en omettant la lumiere interieure.
Aujourd'hui, le vrai amour est difficile de le trouver, parce que le poursuite de l'argent a fait l'homme d'oublier aimer, insensible. On n'aime plus, comme autrefois, franc et avec passion. On existe une tendance de detruisement du monde imaginaire. Le sacrifice au nom de l'amour este reste selement dans l'histoire, represente par les couples mithiques: Tristan et Iseult, Romeo et Julietta, Daphnis et Cloe...
Il faut mentionner aussi que l'amour est un truc de la jeunesse qui apporte les plus grands reves, le premier coup de foudre. Les jeunes cherchent toujours de nouvelles amities, mais ils sont incapables de les distinguer. Voila pourqoi, souvent, les jeunes filles sont manipulees. Les ados se trouvent au debout de la vie, ils ne savent beaucoup de choses et ils aiment superficielement en croyant que le look c'est la plus importante chose dans une relation. La vie les apprend qu'il faut aimer pas l'exterieur mais l'ame du l'homme. Surement celui qui aime est aime.

Linişte...

Linişte... Un spaţiu mut mă urmăreşte, în timp ce rătăcesc pe străzile gîndurilor mele. Nu ştiu la ce, la cine mă gîndesc dar simt cum mă pierd printre semne de întrebare. Poate ar fi mai bine să nu mă gîndesc la nimic ci doar să închid ochii şi să adorm? Ce ciudată e viaţa uneori, acum eşti şi un minut poate e mult ca să nu mai fii. Ce ciudate-mi sunt gîndurile. Sunt pedepsită... Nuştiu de cine. Stau tăcută într-un ungher şi-mi ispăşesc pedeapsa în linişte. Mă pierd iarăşi în rime şi vise, prin petale de crizanteme, picături de ploaie şi curcubee. Dau din aripi ca un fluturaş ce se leagănă pe undele curcubeului şi mă simt uşoară atît cît vîntul să mă poarte peste zări. Îmi las trupul pedepsit în ungher iar spiritu-mi zburdă nestigherit pe cîmpurile inocenţei, acolo unde nu există timp şi unde zborul lin mă poartă printre vise. Am învăţat să visez şi atunci cînd sunt tristă. Am învăţat să cred acolo unde nu mai există speranţă. E atît de înfricoşător în linişte! E linişte...

În sala de aşteptare...

Clipe istovitoare trec pe lîngă mine fără a lua în seamă existenţa mea. Mă ocoleşte speranţa, fericirea, timpul. Parcă aş fi Omul invizibil din filmul Vieţii. Poate că aşa e mai bine. Devin un privilegiat al timpului care e scris în lista de aşteptare din cartea nemuririi. Aştept liniştită în sala de audienţă a purgatoriului. Şi mă întreb... Ce ar putea să mă întrebe la judecata de apoi? Care mi-a fost rostul în viaţă? Mi-am făcut conştiincios datoria de Om? AM ÎNDEPLINIT TOATE CERINŢELE PREDESTINATE UNUI MURITOR? Dacă aş răspunde afirmativ, aş face o mare eroare pentru că nu sunt sigură de nimic. Dacă aş nega, aş pierde totul într-o fracţiune de secundă. De ce să mă maschez? Sunt o neştiutoare şi ăsta e adevărul. Să scap aşa uşor la purgatoriu cu un singur "NUŞTIU"? Ş i iarăşi mă lovesc de neştiinţă. Viaţa e şcoala nemuririi. Poate încă nu am trăit destul pentru a da socoteală la Judecata de Apoi?

O zi banală...

O zi banală şi totuşi atît de specială. Mă gîndesc la fluturi, flori, miresme de trandafiri albi şi... nimic... doar nişte gînduri care respiră prin mine. Plutesc între trecut şi prezent aidoma unui spirit rătăcit de universul său şi caut disperată o cale de întoarcere. Am gînduri... aş da orice să scap de ele... mă mistuie cu cruzime gîndul că m-am rătăcit. M-am depărtat de lume, m-am depărtat de mine... Îmi caut sufletul hoinar printre cruci de dor. Îl caut fără speranţă. M-a părăsit... Oare am să-l mai întîlnesc vreodată? Şi iarăşi noiane de întrebări îmi inundă gîndul. Tăcere! Linişte mortală se aşterne peste trupul meu obosit şi cad în abis. Zbor... Cad... Sunt o pasăre ce survolează cerul senin şi dintr-o dată şi-a frînt aripile. Durere cumplită încearcă gîndul meu, dar simt cum luptă. Încearcă să-şi învingă propriile fobii pentru că doar aşa îşi va putea recupera Sufletul...
Da, s-a reîntors sufletul hoinar în trupul meu de muritor într-o zi banală şi totuşi atît de specială...

Condamnare

Sechestrată pe veci în temniţa Artelor, îmi ispăşesc credincioasă pedeapsa. Sunt condamnată pentru port de gînd nescris şi rime netălmăcite pe întelesul oamenilor. Muza, stă de gardă la uşa celulei mele. Nu am voie să las pixul din mînă, nu am voie să m-ascund în umbra neputinţei. Sunt condamnată pe viaţă să slujesc condeiului. Sunt sclavul rimelor de vers alb şi poezie clasică. Sunt munte de piatră într-o colină vie din inima codrilor. Sunt un vulcan gata să erupă a cărui lavă va distruge tot în cale. Refuz să pretind că aş vrea să erup. Mă retrag în celula mea şi scriu pînă cuvintele se risipesc în ceaţa nopţii. Cad în amorţire pentru o noapte şi a doua zi o iau de la început, pentru că sunt condamnată pe viaţă. Nu mă revolt. Am învăţat să tolerez situaţia. Nu vreau să fiu salvată, nu am nevoie de ajutorul nimănui...NU VREAU... Nu fac decît să-mi ispăşesc credincioasă pedeapsa...